Bucuresti

Bucuresti Blog. Restaurante, muzee, teatru, cinema, cluburi, concerte, targuri, petreceri, expozitii.

Cum a ajuns un profesor universitar belgian sa iubeasca Romania

Profesorul belgian Eugene van Itterbeek a ales sa-si petreaca ultima parte a vietii la Cisnadioara, la cativa kilometri de Sibiu, pentru ca a preferat luxul linistii, al naturii de o frumusete extraordinara si al unei culturi diverse, in locul confortului de care s-ar fi bucurat in tara sa natala. Este de 17 ani in Romania si este profund recunoscator acestei tari, care l-a intregit spiritual si cultural si i-a oferit o “experienta cosmica” pe care nu ar fi gasit-o niciodata in Occidentul Europei.

La inceput, satenii din Cisnadioara ii ziceau “Belgianu'”, pentru cei mai multi numele sau, Eugene Van Itterbeek, fiind aproape imposibil de pronuntat. Acum, cand ii intrebi despre el, spun simplu “dom’ profesor”. S-au trezit ca le-a devenit consatean in ’94, cand si-a cumparat o casa cocotata pe un varf de deal, la cativa pasi de cimitirul in care isi va dormi somnul de veci: “Eu sunt nascut catolic, iar cimitirul e evanghelic, dar sunt convins ca o sa se gaseasca o modalitate sa-mi pot cumpara un loc de inmormantare acolo. Daca satul m-a acceptat viu, sigur o sa ma accepte si mort, mai ales ca cimitirul e dupa colt, o sa ma duc pe jos, n-o sa am nevoie de dric!

La cei 77 de ani ai sai – pe care nu-i arata insa nicicum, pare cu cel putin zece ani mai tanar – profesorul van Itterbeek se considera, mai in gluma, mai in serios, “un veteran sub drapel“: o cariera universitara de peste cinci decenii – “numai buna pentru Guiness Book!” – impletita cu o prodigioasa activitate de critic si teoretician literar, filosof, poet, prozator, editor si traducator, in neerlandeza – limba sa materna – franceza si germana.

Aproape 35 de ani – pana la iesirea la pensie, in 1994 – a predat limba si literatura franceza la Universitatea din Leuven (Louvain), unde isi facuse studiile de drept, filosofie si litere si unde s-a intors ca profesor dupa ce isi luase doctoratul la Universitatea din Leyden (Olanda), cu o teza despre opera scriitorului francez Charles Peguy. Pensionarea n-a insemnat insa, catusi de putin, sfarsitul carierei universitare si al activitatii de scriitor, exeget si editor: le-a continuat, cu aceeasi pasiune si daruire, dar nu in Belgia natala, ci in Romania, noua sa patrie de 17 ani incoace.

In Romania a pus piciorul, pentru prima oara, in iunie 1991, invitat de Stefan Augustin Doinas, Ion Mircea si Grete Tartler, la a doua editie a Colocviului International al Traducatorilor, organizat la Sibiu. Ocazie cu care a devenit si secretar general al Centrului European de Poezie si Dialog Cultural Est-Vest “Constantin Noica”, infiintat atunci la initiativa lui Aurel Covaci, presedinte fiind ales St. Augustin Doinas. Pana in acel moment, Romania fusese pentru el “terra incognita, cand am auzit prima data de Sibiu habar n-aveam daca e un sat sau un oras si unde e pe harta“.

Apoi, in ’92-’93, a revenit de mai multe ori, atat pentru proiectele de promovare a literaturii si culturii romane initiate de Centru, cat si pentru actiunile de ajutor umanitar desfasurate de “Operation Villages Roumains”, organizatie a carei reprezentanta din Romania avea sa o si conduca, in calitate de vicepresedinte, intre 1994-1997. “Momentul zero”, care avea sa-i schimbe total viata, a venit in toamna lui ’93: stiind ca urma sa se pensioneze in anul urmator, profesorul Dumitru Ciocoi-Pop, rectorul de atunci al Universitatii “Lucian Blaga” din Sibiu, i-a propus sa devina profesor asociat la catedra de Limba Franceza, “pentru ca profesorii tineri pe care-i avea din Franta si Belgia erau interesati mai mult de studente, decat de predat la cursuri si seminarii”.

A acceptat imediat si, in toamna lui ’94, isi lua in primire postul, “benevol, fara nici o plata”. Singura inlesnire: universitatea platea chiria si intretinerea apartamentului mobilat pe care i-l pusese la dispozitie in Sibiu, plus abonamentul la telefon. In cativa ani a ajuns sa vorbeasca fluent romaneste – nu e saptamana sa nu citeasca macar o carte in limba romana – dar nu se incumeta sa si scrie ori sa traduca in noua sa “limba adoptiva”: “E mult prea dificil, romana e o limba extrem de grea si de complexa, una e sa o vorbesti cat de cat corect si cu totul altceva sa scrii sau sa traduci in romaneste”.

“Efortul financiar” al universitatii n-a durat decat un an si ceva, dupa care profesorul Van Itterbeek a devenit “satean de Cisnadioara”: s-a mutat in casa pe care si-o cumparase in satul aflat la vreo 12 kilometri de Sibiu, de la una dintre ultimele familii de sasi emigrate in Germania. O casa saseasca “veche de peste 200 de ani, dinainte de 1785, anul in care baronul Bruckental a facut o vizita in Cisnadioara“, a dat pe ea 20.000 de dolari, “o nimica toata, in Belgia numai terenul de sub ea ar fi fost de trei-patru ori mai scump“.

Reparatiile si transformarile, “facute de o echipa de mesteri tigani din Selimbar, care au lucrat excelent si cu mare grija sa se pastreze tot ce se putea pastra, de la stalpii si grinzile de stejar pana la sobele din teracota smaltuita si mobilierul care a mai putut fi reconditionat“, l-au mai costat inca de doua ori pe atat. Dar a meritat: acoperis nou, o bucatarie-sufragerie, cu baie alaturi – “singura modificare de structura” – in locul camarii de provizii de la parter, fanarul transformat in garaj pentru masina, iar grajdul de alaturi in biblioteca-birou, “cu geamul opacizat in mod voluntar, sa nu creada vecina ca sunt un voyeur care se holbeaza la ea cand se dezbraca seara”.

Al doilea moment definitoriu pentru destinul romanesc al profesorului van Itterbeek a fost cel al intalnirii cu Aurel Cioran, fratele lui Emil Cioran. Citise scrierile filosofului, “ca orice intelectual occidental cu pretentii”, dar universalitatea gandirii cioraniene avea sa i se reveleze abia cand pasii l-au purtat, iar si iar, pe ulitele Rasinarilor, in compania lui Aurel Cioran.

Nu-l poti intelege pe Cioran cu adevarat, in deplina sa universalitate, daca n-ai trait macar cativa ani aici, in Romania, in atmosfera si spiritualitatea unice ale plaiurilor sale“.

Impreuna cu Aurel Cioran a infiintat aici Centrul de Cercetare Emil Cioran, care organizeaza anual “Colocviile Cioran” – ajunse anul acesta la a XVII-a editie – si editeaza, din 1997, “Caietele Emil Cioran”, publicate simultan la Editura Universitatii “Lucian Blaga” Sibiu si la Editions Les Sept Dormants din Leuven. Drept rasplata, locuitorii si edilii din Rasinari i-au acordat titlul de cetatean de onoare al comunei, un semn de pretuire si recunostinta de care “nici pomeneala” sa aiba vreodata parte in Leuven-ul sau natal, “unde sunt privit ca o curiozitate, aproape un strain“.

Acum 17 ani, cand i-a anuntat ca vrea sa paraseasca Belgia si sa se stabileasca definitiv in Romania, sotia si cei patru copii – are trei fete si un baiat, una dintre fete e maritata in Noua Zeelanda, cea de-a doua in Italia, iar cea de-a treia e casatorita in Belgia, la fel ca si baiatul – au fost convinsi ca e vorba de o toana trecatoare.

Aveau sa inteleaga insa repede ca se inselau amarnic: dupa cateva luni, s-au trezit cu un act notarial prin care deveneau proprietarii spatioasei case din Leuven, cu tot ce era in ea: “Le-am spus: nu-mi trebuie nimic, totul e al vostru, mi-am luat cateva haine intr-o valiza si cateva carti, m-am urcat in masina si dupa doua zile eram acasa, la Cisnadioara!

Timp de cativa ani, pana prin 2001, mergea in Belgia in fiecare an, macar vara in concediu. Apoi a renuntat complet: “Mi-am dat seama ca nu mai aveam ce face acolo, nu ma mai interesa nimic, tara mea, casa mea erau aici! Sigur, in Romania nu am confortul pe care il aveam in Belgia, dar am un lux pe care nu l-am avut niciodata acolo: liniste, o natura de o frumusete extraordinara, o comunitate extrem de primitoare si o cultura de o profunzime, o vitalitate si o diversitate incredibile. Bineinteles ca sunt legat in continuare si de cultura neerlandeza, in care m-am nascut, dar ma simt tot mai mult roman, din toate punctele de vedere, social, psihologic, cultural si al spatiului in care am ales sa traiesc, care imi ofera ceva fundamental, o experienta cosmica pe care n-as fi putut s-o gasesc niciodata in Occidentul Europei, ma simt perfect integrat in Romania si deci roman.

Mai mult decat atat, considera Romania “mai europeana si mai democratica decat Belgia. Si explica: ar fi vrut sa aiba si cetatenie romana, pentru ca astfel universitatea sibiana l-ar fi putut angaja si plati imediat ca profesor si sef de catedra, n-ar mai fi trebuit sa traiasca doar din pensia de profesor universitar la Louvain, de 600 de euro, cat ii raman dupa plata impozitului – “in Belgia pensiile sunt impozitate cu minimum 30%” – si a cotizatiilor la asigurari. Numai ca legislatia Belgiei nu permite dubla cetatenie.

Daca as fi cerut cetatenia romana, as fi pierdut-o automat pe cea belgiana, si odata cu ea si pensia, si asigurarea de viata, si pe cea medicala. Ca sa nu mai spun ca, daca as fi renuntat la cetatenia belgiana in favoarea celei romane, pana la intrarea Romaniei in UE, in 2007, as fi avut nevoie de viza ca sa pot merge in Belgia sa-mi vad familia!

Concluzia? “Din acest punct de vedere – dar nu numai – Romania e mai europeana si mai democratica decat Belgia, aici am primit fara nici o problema o carte de rezident permanent, cu drept de vot la alegerile locale, si un permis de munca, la Cisnadioara am fost acceptat pe deplin de tot satul, la Rasinari sunt cetatean de onoare, in schimb Belgia nu vrea sa ma accepte in ruptul capului ca roman. Si atunci, cum sa nu iubesc Romania, care mi-a oferit atatea, care m-a intregit din punct de vedere spiritual si cultural si mi-a descoperit o noua dimensiune a vietii, pe care Belgia n-avea cum sa mi-o ofere?

Sursa: aici.

Post to Twitter

Categorie: Articole

Un raspuns so far.

  1. roumain says:

    Buna ziua, Domnule Eugene van Itterbeek, bine ati venit , speram sa va fie viata o bucurie continua

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 0 (from 0 votes)


3 × five =

HOTELURI IN ROMANIA

Loading...

Logo-ul Muzeului National al Taranului Roman

Mergeti spre cultura

Mai multe obiective culturale si muzee din Bucuresti au zile ...

The_mission_1st_of_march_2014

The Mission 1st

Sasha, 2manydjs, Art Department si Ali Nasser sunt invitatii The ...

Femina Star 2013

Femina Star - Comuni

Mai sunt cateva zile pentru inscrierea la Festivalul “Femina Star” ...

Tudor-Gheorghe-Pelerini-din-tara-nimanui

Tudor Gheorghe – P

Tudor Gheorghe revine pe scena Salii Palatului cu spectacolul “Pelerini ...

Rock in Parc 2013

Rock in Parc - Inscr

A mai ramas putin timp pana la incheierea inscrierilor la ...

Site-uri partenere

  • Hoteluri Timisoara
  • Tourneo - rezervari hoteliere NONSTOP
  • Logo brasovhoteluri.ro
Get Adobe Flash player