Bucuresti

Din pacate, nu cunoastem exact anul in care s-a infiintat cunoscuta berarie bucuresteana “Caru’ cu bere“. Stim doar ca prin anul 1875 ia fiinta pe coltul dintre Calea Mogosoaiei si ulita numita de Str. Carol, in sirul de pravalii si locante ale Bisericii Zlatari.

Pe locul vechii berarii ce prinsese mare vad prin rapiditatea servirii, calitatea bauturii si pretul redus, s-a deschis un Cafe chantant cu numele de Walhala, local ce a dainuit pana in anul 1903, cand tot sirul de pravalii si locante de pe (din zilele noastre) Calea Victoriei au fost demolate impreuna cu Hanul Zlatari si clopotnita bisericii proprietare.

Noul local al berariei a fost inaugurat in anul 1879, dar cu timpul si-a mai pierdut din stralucirea originala. Aspectul actual il datoram marii restructurari din anul 1985/86, cand la renovare si-au dat concursul artistii restauratori Stefan Caltia, Sorin Ilfovean, Mihai Buculei si Ioan Cadar. Seful lucrarilor de restaurare, pictorul-artist Gheorghe Nicolae, a redat capitalei, cu exactitate si stiintifica migala, autenticitatea initiala a cladirii unde a turnat Vasiliu Birlic antologicele secvente din Caragiale, unde au baut din spumoasa bere Pastorel Teodoreanu, Jean Marais, Mihail Eminescu, Cincinat Pavelescu, Eduard Kennedy – dar si noi, miile, poate zecile de mii de bucuresteni.

Sa ne reintorceam in anul 1879, cand ziarele anuntau cu aplomb: “Asta da, surpriza! O berarie muncheneza la Bucuresti! Pe vechea strada Stavropoleos, in sfasit ceva nou. S-a deschis un local de consumatiune cu totul aparte de lucarnele hanurilor, de carciumile si alte feliuri de locande ale orasului nostru. Totul e cu bun simt: cladirea nemaiintalnita pe la noi, mobilele din lemn masiv, pe pereti se pot admira picturi care nu le au alte localuri. La vremea caldurii mari, se poate servi o bere rece si lua, indata, gustari pe potriva bauturii svabesti ce se afla aici: cremvursti cu hrean <<importati>> din Svitzeria si patricieni, dar si mici sau carnaciori oltenesti de-ai nostri, usturoiati din belsug.” Invitatia de mai sus era facuta in numele celor doi inimosi tarnaveni, fratii Nicolae Mircea si Ignat.

Se pare ca arhitectul localului Caru’ cu bere (Ziegfried Kofczinsky) s-a inspirat din celebrele berarii muncheneze. Dar, cel mai inspirat a fost arhitectul cand a instalat in fata localului un cocos si un dragon-varcolac, semn ca localul va fi deschis de indata ce canta dimineata cocosii si pana noaptea tarziu, cand din discul lunar incep sa muste varcolacii.

A mai intocmit dl. Ziegfried si alte minunatii, cum ar fi urcarea grilajelor de la usi si ferestre cu scripeti – de veneau puzderie de gura-casca dis-de-dimineata sa vaza minunea.

Oare la ce scoli de marketing or fi umblat fratii Nicolae Mircea si Ignat?

Dar, fiind ca noi nu va putem descrie intocmai atmosfera acestui batran local bucurestean, va sugeram o plimbare in trecutul Bucurestiului.

Cei 1207 metri patrati si 600 de locuri va asteapta.

Salonul de Carte, Presa si Muzica s-a deschis ieri, la Muzeul National de Istorie, pe Calea Victoriei nr. 12, si este deschis pana duminica.

Editurile romanesti se intrec in oferte care mai de care mai tentante pentru cititori la cea de-a 15-a editie a targului ce se desfasoară in perioada 3 – 7 martie.

Evenimentul, organizat de firma Amplus International, reuneste pana duminica peste 100 de firme participante, printre care edituri, importatori si distribuitori de carte, fundatii, societati si institute culturale, institutii de invatamant superior si unitati muzeale.

Anul acesta, organizatorii ii îmbie pe vizitatori cu beletristica, enciclopedii, carte stiintifica, universitara si critica. Totodata, la standurile targului se vor regasi titluri din literatura pentru copii, precum si lucrari muzicale, CD-uri si DVD-uri.

Prezenţa la salon este asigurata de unele dintre cele mai prestigioase edituri: Adevarul Holding, Humanitas, All, Rao, Herald, Corint, Curtea Veche si Nemira.

Bucurestenii, si nu numai, pot vizita salonul de carte in fiecare zi pana sambata, intre orele 11.00 si 19.00, iar duminica, de la 11.00 la 16.00.

Construit in anul 1912 si denumit la timpul respectiv Palace Hotel, cel ce avea sa primeasca mai tarziu numele de Hotel Cismigiu a fost cea dintai cladire construita pe Bulevardul Regina Elisabeta, astazi intesat de insitutii publice, magazine, baruri, restaurante etc. Cu o capacitate de circa 200 de camere, hotelul reprezenta in acel moment unul dintre cele mai grandioase hoteluri ale Micului Paris, fiind clasificat la categoria a doua si constituind alegerea a numeroase delegatii datorita pozitiei bune pe care o ocupa in centrul orasului. Peretii camerelor erau decorati cu foite de aur, iar in receptia hotelului, dupa ce-si faceau intrarea printr-o usa rotativa de lemn, clientii erau intampinati de o atmosfera eleganta, accentuata de lumina unui candelabru somptuos.

De renume se bucura si Read more…

In controversatul centru istoric al capitalei, pe Strada Smardan la numarul 39, printre numeroasele terase si puburi, dainuie o cladire care, ca multe altele din aceasta zona, ar fi meritat un loc in lista monumentelor de patrimoniu a Romaniei, fiind scena in care s-a petrecut unul dintre cele mai semnificative evenimente din istoria Romaniei moderne. Este vorba despre fostul Hotel Concordia, locul in care Alexandru Ioan Cuza a fost numit Domn al Moldovei si al Tarii Romanesti, infaptuindu-se astfel Unirea celor doua principate. Read more…

Viata Bucurestiului interbelic palpita in jurul Caii Victoriei, locul unde doamnele isi afisau cele mai noi toalete, domnii incepeau sa descopere rapiditatea automobilului, reclamele acopereau timid unghere mici ale cladirilor, iar cafenelele si berariile erau doldora de musterii. Printre multiplele cladiri construite la vremea respectiva in zona se numara si Hotel Lafayette, un simbol al arhitecturii belle-epoque, o farama a aerului parisian adusa in capitala Romaniei, incadrata pe de o parte de cladirea CEC, astazi una dintre cele mai admirate obiective de pe Calea Victoriei, si Magazinul Victoria de cealalta parte.

Hotelul era unul dintre cele mai cochete la vremea respectiva, gazduind la parter si o berarie renumita “Beraria Varful cu Dor”. Alaturi se aflau Galeriile Lafayette, pe locul Magazinului Victoria de astazi, primul magazin de mare anvergura al Bucurestiului, un adevarat mall al epocii interbelice, design-ul sau si modul de amenajare urmarind modelul magazinului cu acelasi nume din Paris. Asadar, Hotelul Lafayette (numit pe rand si Hotel de France sau Hotelul Francez), impreuna cu galeriile purtand acelasi nume si cu Beraria Varful cu Dor se numarau printre locurile cele mai fracventate si mai la moda pe Calea Victoriei. Read more…