Bucuresti

Bucuresti Blog. Restaurante, muzee, teatru, cinema, cluburi, concerte, targuri, petreceri, expozitii.

Romani de succes: Heinrich Petra, sibianul care a relansat Mini

Pasionat sa faca lucruri trainice inca de pe vremea cand a pus umarul la constructia halelor fabricii de anvelope Danubiana din Bucuresti, Heinrich Petra, nascut in Romania pe 6 iunie 1944, a fugit de comunistii romani sperand ca in Germania va fi mai bine. Si a fost.

Asa cum singur spune, viata l-a purtat pe un parcurs imprevizibil si, la cei 68 de ani ai sai, priveste cu mandrie in urma la “viata intreaga” in care a lucrat pentru Grupul BMW, avand sansa istorica de a-si pune amprenta decisiv asupra MINI – o marca britanica, cumparata de germani si relansata de un roman. Povestea fascinanta a lui Heinrich Petra curge in interviul de mai jos – un fel de lectie de istorie pe care n-o gasesti in niciun manual.

Heinrich Petra: Sunt sibian. M-am nascut pe 6 iunie 1944. Sunt copilul D-Day. Maica-mea s-a dus in Saliste atunci si deci sunt nascut in Saliste, din cauza razboiului. Familia avea niste locuinte de vara in Sibiel. Gradinita am facut-o in Sibiu, la partea germana. Liceul l-am facut la Lazar, in Sibiu.

Dupa ce am terminat liceul am dat un examen la Cluj. Normal. Daca esti baiat, ce faci? Inginer! Maica-mea este stomatolog, tatal meu este inginer agricol. Dupa razboi, pentru ca familia nu a fost “pe partea buna”, sa spunem asa, parte din familie a fost la canal, unde au fost incuiati, si tatal meu a fost cinci ani cu domiciliul fortat in Apuseni. Apoi a venit acasa.

Revin, eu am fost la Cluj, am dat examen pentru facultate. Eu am vrut sa studiez electronica, dar sistemul comunist… Erau patru sectii la Universitate si au spus 1, 2, 3, 4; 1, 2, 3, 4. Am ajuns la mecanica. N-am studiat ce am vrut sa studiez… Primii trei ani de zile am invatat in Cluj, mi-a placut foarte mult. Am avut posibilitatea sa ma duc la Opera sa aud concerte. A fost Jurgens in Cluj in acea perioada. A fost prima data in viata mea cand am vazut pe cineva din Occident.Heinrich Petra

Ultimii doi ani de zile i-am facut in Brasov. Cinci ani de facultate in total. Dupa terminarea facultatii a urmat o repartitie. Repartitia nu mi-a placut, ma trimiteau in nu stiu ce raion. Eu voiam sa fac masini, sa dezvolt…

Aveam un prieten care era director la Intreprinderea de Constructii Speciale. El mi-a spus “vino la mine ca eu te angajez”. La Bucuresti. Avea nevoie de inginer. Era cam in ’67-’68. Acolo am facut ceva cu care nu aveam nicio treaba: beton precomprimat, grinzi care se pun peste hale. La fabrica de cauciucuri Danubiana jumatate dintre hale le-am facut eu. Nu stiu ce s-a intamplat cu ele. Sper ca n-au cazut… Sunt trei bucati de beton care se pun impreuna si un cablu care le tine. Am facut astea, apoi am mers la Ploiesti sa construiesc un bazin de decantare la rafinarii, in ’68. Am avut cam 300 de oameni.

Tot atunci am avut un prieten care lucra la ICPAT – Institutul Cercetari Pentru Automobile si Tractoare. M-a invitat atunci directorul Mazarescu. Am vorbit cu el, i-am spus ce vreau sa fac si m-a luat.

Am plecat din Bucuresti chiar in ziua in care a fost adunarea asta mare cu Ceausescu, fiindca rusii voiau sa invadeze Cehoslovacia si a fost mare adunare la Piata Unirii. Am fost acolo si era multa lume. Oamenii n-au fost adunati, au venit singuri. A fost cred ca prima oara cand oamenii au venit singuri la o adunare comunista.

Am ajuns la Brasov. Acolo am stat pana m-am casatorit. Am avut o fetita, am cumparat o locuinta in Brasov. Sotia, Ielke, e din Medias. A studiat mecanica, la fel ca mine. Ne-am intalnit in Brasov. In 1971 am avut posibilitatea sa plecam. Noi am vrut demult sa emigram. Fiindca tatal meu era roman, mama pe jumatate germana, am avut foarte multe cunostinte. (…) Parintii tatalui meu au fost romani, iar cei din partea mamei au fost imigranti veniti la Buzau din Austria, candva, cand s-au construit trenurile in Moldova.

La noi in familie era tot timpul discutia “cand plecam de aici”. Mereu auzeai ca a mai plecat cate unul. Fiecare avea grija sa nu fie ultimul care pleaca. Era o preocupare permanenta. Cum plec de aici?!?

Am o sora care a emigrat in America. Tatal meu avea un frate care inainte de razboi a fost ajutor de ministru si a plecat in America. S-a casatorit cu o americanca. Deci am avut foarte multe informatii despre ce se intampla peste tot.

Adrian Mitrea: Si cum s-a produs ruptura? Marea schimbare…

Heinrich Petra: In 1971 noi am avut o invitatie din Iugoslavia. Chiar la granita cu Iugoslavia traiesc foarte multi romani. Sunt intregi sate romnesti. Ne-a invitat cineva de acolo. Am obtinut pasaport legal din Romania pentru Iugoslavia. L-am primit dupa ce ne-au verificat acasa. Avand in vedere legaturile de familie pe care le avea sotia cu oameni din Germania, ambasada te putea ajuta sa mergi mai departe. Si asta s-a intamplat. Am plecat din Iugoslavia in Germania cu alt pasaport. Asa am ajuns in Germania, in 1971.

Sora mea a ramas in Romania cu mama, a emigrat mult mai tarziu in America. Tatal meu a murit in 1982. Dupa ce a murit el sora mea a emigrat in SUA si mama a venit la noi (in Germania – n.r.) si a trait la noi pana inainte de a muri. A decedat acum un an, la 92 de ani. O varsta onorabila. A avut o viata foarte buna in ultimii ani. A trait in Germania, a avut parte de ingrijiri medicale, tot. A vrut sa fie ingropata in Romania.

Adrian Mitrea: De ce mama a vrut sa fie ingropata in Romania?

Heinrich Petra: Tatal meu e ingropat acolo, la Sibiel. Muzeul de Icoane este finantat de familia noastra. Mama voia sa fie inmormantata acolo. Era deja trecuta pe piatra, insa nu era anul.

Adrian Mitrea: Dumneavoastra unde ati vrea sa va petreceti eternitatea?

Heinrich Petra: Eu zic ca la intrebarea asta mai am timp sa ma gandesc (rade – n.r.).

Adrian Mitrea: Deci nu va bate gandul sa va intoarceti in Romania?

Nu vad de ce, am copiii aici in Germania, nepotii.

Adrian Mitrea: Spuneati ca aveati o fetita cand ati plecat din Romania. Ce face acum? Mai aveti si alti copii?

Heinrich Petra: Am trei copii. Trei fete. Prima e medic, Stefania, are 42 de ani, a doua este Heidrun, are 35-36 de ani. Ea facut Universitatea in Munchen, e Diplom Inginer. A luat-o pe urmele sotiei mele, care este avocata de patente. A avut o firma privata. Cea mica, Marie, are 25 de ani si merge pe geologie, protectia mediului. Lucruri foarte la moda. Am doi nepoti de la prima fiica. A doua inca nu e asa de harnica…

In Germania oamenii se casatoresc foarte tarziu acum, intre 30 si 40 de ani. Acum studiaza mai mult si e o gluma care circula pe aici… Se zice ca acum “copiii stau mai mult la Hotel Mama”.

Eu m-am casatorit la 25 de ani, in 1969. Eu le-am spus: Pana invatati voi, puteti iesi direct la pensie! (rade – n.r.)

Interviul complet aici

VN:F [1.9.22_1171]
Voteaza si tu!
Rating: 5.0/5 (1 vote cast)

Post to Twitter

Categorie: Articole


eight × 7 =

HOTELURI IN ROMANIA

Loading...

Logo-ul Muzeului National al Taranului Roman

Mergeti spre cultura

Mai multe obiective culturale si muzee din Bucuresti au zile ...

The_mission_1st_of_march_2014

The Mission 1st

Sasha, 2manydjs, Art Department si Ali Nasser sunt invitatii The ...

Femina Star 2013

Femina Star - Comuni

Mai sunt cateva zile pentru inscrierea la Festivalul “Femina Star” ...

Tudor-Gheorghe-Pelerini-din-tara-nimanui

Tudor Gheorghe – P

Tudor Gheorghe revine pe scena Salii Palatului cu spectacolul “Pelerini ...

Rock in Parc 2013

Rock in Parc - Inscr

A mai ramas putin timp pana la incheierea inscrierilor la ...

Site-uri partenere

  • Hoteluri Timisoara
  • Tourneo - rezervari hoteliere NONSTOP
  • Logo brasovhoteluri.ro
Get Adobe Flash player